Pe scurt drumul care a dus la cine sunt acum.

Povestea mea e foarte lunga. Cred ca se poate face si un film din ea. Chestia e k de mik am cautat sa ajung undeva. Stiam ca trebuie sa fac ceva maretz ceva imens. Ca toti copii am trait in afara timpului si acolo sunt si acum pt k timpul este iluzoriu. Dar revenind. Eu nu am vrut sa renuntza la visele mele sau sa le consider o poveste. Asha cum fac cei care se "maturizeaza" gen o anumita prietena ca nu dau nume pe bloguri, nume ale prietenilor mei, prietena care si ea a avut mari visari. Problema este ca eu niciodata nu m-am negat pe mine. Si am cautat sa ies, am cautat astralul. Si era o vreme cand ma vedeam foarte "sus" nu k acum m-ash mai omori cu starea de "sus-jos" este si ea mentala. Tot ce exista cu adevarat este puterea deci pot spune ca sunte foarte sus. Chiar foarte foarte sus. Dar sa revenim. Am cautat astralul. Si cum era de asteptat am dat bot in bot cu asha zisul nene drac. Cu scumpul tovarash nenea dracu, pishamash pe el ca nu exista. Si dupa niste reprize de rockereala si de incantatii m-am trezit ca nu pot scapa de el. Un an jumate la inceput 6 luni a doua data. Si am mers pana la spital. Cel de nebuni ma refer. Ma rugam la doamne doamne cate 5 ore pe zi. Si nu mai pleca. Acatiste de detoate. Pnm. Dar prietenii mei imi spuneau sa nu imi fac sange greu si sa accept puterea dar nu ii ascultam. Pe scurt in perioada aia viata mea era un cacat. Caderi pe zi ce trece, Doamne - Doamne suparat pe mine. Unde pui ca incercam sa nu mai pacatuiesc. Am incercat sa dau pacatul afara mental o data pentru totdeauna si nu am fost lasat. Eram obligat sa fac pacate. Ceva ma fortza. L-am rugat pe "doamne - doamne" sa ma faca luptatorul lui arhanghelul lui si iarasi nu am fost ascultat. Unde mai pui ca era nenea dracu permanent pe capul meu. Imi futea icrele. Si nu pleca. Ma simteam din ce in ce mai slabit. Am fost si la o slujba de exorcizare si nu m-a ajutat. Imi luase si picul de putere care il aveam. Eram la pamant. Un popa mai cretin de felul lui mi-a zis ca asha trebuie cand esti 100% dezamagit de sinele tau atunci in gasesti pe asha zisum "doamne - doamne" bagami-ash pula in el ca era sa il cred. Poate chiar il crezusem dar bine ca nu foarte mult. Si atunci cand eram la limita eram pus in situatia de a renuntza la visele mele. Adio razboinic galactic, adio metaforic vorbind. Si sa traiesc o viatza de cacat in care sa fiu sclavul masonilor si al societatzii o amarata de piesa intr-o masina fara individualitate. Am preferat sa ma sinucid decat sa accept infrangerea sunt fiul dacilor, al lui Zamolxe desi nu ma gandisem inainte la aspectul asta. Dacii preferau sa moara si sa fie liberi decat sa fie sclavi. Si asha a venit puterea am acceptat puterea si l-am desfiintzat pe nenea dracu. Nu exista. Si din momentul ala a inceput urcushul. Eu pentru mine. Cu timpul mi-a demontat toate slabiciunile. Mi-am dat seama ca nu exista dracul ci doar un cacat care se cheama lo sfindate. Am renuntzat la tot. Mi-am dat seama ca nu ma bate nimeni. Nu ma bate Dumnezeu nu ma bate nici dracu. Totul a fost un jok in mintea mea ca si Universul sau M-versul de altfel. Si mi-am acceptat puterea si propria divinitate. Cum a zis si iisus in Biblie marele avatar divin: Credintza sa ai ca vei putea face tot ce fac eu si chiar mai mult. Si de aici ridicare. Au disparut motivele logie care ma tregeau in jos (ceva gen gandisem sa citesc acatistul maicii domnului mecanic fara sa cred in ea si o voce imi zicea s-a suparat maica domnului pe tine si te bate cu facaletzul lasandu-l pe drac pe capul tau). Si asha am ajuns unde sunt acum.